Cine aruncă zarul?

Reuşita – tipic simbol olimpian


Un comentariu

Să închinăm pentru iubire!

          LA MULȚI ANI!

          Suflete dragi și oameni perfecți prin creație divină, sunt alături de fiecare dintre voi și vă doresc să puteți vedea Lumina în fiecare aspect al vieții voastre!

           Să nu vă doriți palate de cleștar, ferecate cu zăbrele aurite, populate doar de gândurile voastre obscure și reci! Doriți-vă căldură sufletească, dragoste, afecțiune, pasiune, generozitate, entuziasm și extazul fiecărui zâmbet!

        Vă doresc și eu să fiți iubiți, cât mintea umană nu poate să cuprindă, dincolo de orice imaginație schilodită de limite!

Lăsați-vă inima să bată în ritmurile muzicii angelice și nu-i curmați pornirile pătimașe!

Vă iubesc și vă mulțumesc!

Ștefania Roman….

 

Reclame


Scrie un comentariu

Fiecare poveste are un singur cititor…

Majoritatea dintre noi suntem preocupați în a găsi și trăi „povestea” întreagă, dar câți alegem să trăim momentele, în unicitatea lor? Oare viața nu este o întreagă suită de momente?

Alergăm după un obiectiv, o sumă, fără să ne oprim a savura momente, care nu se vor repeta, vreodată…

Respirăm fără să gândim că fiecare suflu înseamnă viață! Nu putem alege un moment în care să respiri. Dar, câți dintre noi conștientizează acest dar și mulțumesc pentru el?

Fiecare clipă, este un moment al vieții noastre, pe care obișnuim să-l trăim ca și când l-am merita. Ce dăm noi clipei? O simțim? O venerăm? Adesea… nu.

Cuantificăm adesea momentele mai puțin plăcute și ne declarăm nesatisfăcuți. Dar cele plăcute? De ce oare nu sunt niciodată de ajuns? Poate că nu știm să le apreciem, să le valorificăm. Când vom putea face aceasta, vom primi și altele, cu siguranță – ceea ce pare a fi un schimb echitabil!

Te-ai gândit vreodată că o atingere poate fi unică și poate purta mesajul adevăratei iubiri? Iubirea aceea pură, vibrația Universului însuși?

O adiere de vânt poate fi mesagerul iubirii Divine, la fel ca o șoaptă plină de tandrețe. Un zâmbet îți poate reda strălucirea privirii, dincolo de orice cuvânt bine ales. Un sărut pe obraz poate să-ți umple sufletul de iubire și exaltare, așa cum nici un alt gest erotic nu ar putea-o face. O floare îți poate demonstra mult mai multă afecțiune decât un buchet sofisticat și inert. Te-ai oprit să admiri și să te bucuri de toate acestea?

Toate aceste clipe înseamnă iubirea, în deplinătatea ei.

Căutăm iubirea, dar cum? Triem momentele și concluzionăm. Dar, dacă am „aruncat” tocmai dovezile subtile, aplicând filtre nepotrivite?

Până nu vom conștientiza toate acestea, nu vom înțelege „fericirea”.

Adesea creăm așteptări și vrem ca viața să ne ofere exact ce am cerut noi. Nimic mai greșit! În acest mod devenim orbi și respingem orice altă formă de manifestare a iubirii.

Am fost întrebată: „Ce aștepți tu de la mine?” Cum aș putea să fac această eroare? Nu aș mai ști să apreciez nimic din ceea ce primesc, considerând că nu este ceea ce vreau eu. Prefer să trăiesc fiecare frază a poveștii, lăsând finalul să mă surprindă, mulțumită că am pus ființa mea întreagă, printre rânduri!

                       Trăiește fiecare clipă și lasăi cititorul sa-și aleagă povestea preferată, spre încântarea scriitorului însuși!

                  Ștefania Roman


Scrie un comentariu

Emoții…

            Prima rază de lumină a dimineții creează premisa unui nou început. Văpaia iubirii divine face să tresară fiecare entitate, care pare să înțeleagă miracolul existenței. Un strop de rouă își sărută petala florii pereche, în timp ce Cupidon înțelege că Universul fusese cu un pas înaintea lui. Sărutul acela, esență a iubirii pure și necondiționate îmbină note de magie, dumnezeiesc și erotism, în același timp. Fiorul regăsirii străbate mădularele florii, care savurează elixirul divin. Uniunea lor, pe cât de firească, pe atât de unică, te învață să știi să recunoști picătura TA de rouă. Picătura aceea care, la atingere îți dă senzația că Universul însuși coboară în celulele tale, că o bucățică din ea, e aceeași bucățică din tine și că toate energiile cosmice coroborează pentru o uniune perfectă.

             În ignoranța noastră, uităm aspecte esențiale ale existenței. Facem alegeri raționale și devenim inerți, estompând freamătul din interiorul nostru. Suntem mereu angrenați în rapoarte insipide, incolore și inodore, mereu nepregătiți să trăim cu intensitate, să lăsăm emoțiile și trăirile intense să ne dea entuziasmul de a trăi.

               Mintea noastră ne guvernează, în detrimentul sufletului. Viața însăși nu ar fi complicată, dacă mintea nu ar genera permanent obstacole imaginare și scenarii defavorizante.

                 Amintiți-vă sărutul florii și încercați să-l creați și să-l trăiți pe al vostru! Lăsați cele mai intense și plăcute senzații să vă cuprindă și veți înțelege că viața, este darul cel mai de preț!

                  Ștefania Roman…


Scrie un comentariu

Bucatii mele de Univers…

                  Cineva te-a intrebat odata: „poti iubi un astfel de barbat?” Si tu, fara sa te indoiesti, ai raspuns „da”.  ….”Atunci, iubeste-l, da-l dracu”… Se pare ca a fost ca un blestem…

                  Cand ai raspuns acel „da”, ai fost asa de convinsa, incat Universul ti-a dat toata puterea si ingaduinta din lume, ca sa o poti face!

                   El… ramasese doar o umbra, o imagine pe care o construiai si o daramai periodic, ca sa-ti poti elibera gandurile…

                    Usor, usor, ai invatat sa traiesti cu asta! Faptul ca nu asteptai nimic in schimb, te scutea de lungi si inutile asteptari. De fapt, el iti daduse asa de mult! Iti transformase viata! Ce-i drept, un pic brutal, dar rezultatul era fantastic! Erai o femeie acum, asa cum iti dorisei mereu.

                     Ce s-a intamplat cu iubirea pentru el? S-a transformat in admiratie si stimul. Fiecare frustrare pe care ti-o crea, prin lipsa lui totala de interes, te ajuta sa depasesti noi obstacole in devenirea ta.

                      Prezenta lui iti umplea sufletul si asteptai cu nerabdare „data viitoare”. Schimburi de cuvinte, doar pe intelesul vostru, creau o complicitate nastrusnica si faceau din scurta intrevedere, momente unice. Nu am insa convingerea ca el stia ce efect avea asupra ta!

                     Il credeai de fiecare data cand promitea ca va veti vedea si nu reuseai sa te superi pe el, ca nu te-a anuntat ca nu mai vine. Ii gaseai circumstante si asta devenise ca un sport al mintii… Am vazut ca te-ai si infuriat, de cateva ori si te asteptai ca el sa inteleaga, dar s-a intamplat contrariul. Te-a etichetat! Parea ca sta la panda sa vaneze aceste momente, care sa-i sustina parerea formata.

                    Intr-un cert moment, ai luat hotararea ca trebuie sa-l „smulgi” din suflet…

                    Stia el bine ca… „nu asa se termina o prietenie”!

     S. R.


Scrie un comentariu

Minunea întâmplării tale…

„E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
………………………………………
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.”

(Nichita Stanescu – Ce bine ca esti)

                   Ce știi tu, ființă… Toată zbaterea ta, tot chinul tău și toată truda… Șterge-ți sudoarea frunții, ridică ochii spre cer și lasă lumina să-ți destrame tenebrele gândurilor și să-ți îngenuncheze egoul – dușmanul din lăuntrul tău, pe care îl adapi și îl hrănești cu „tine”.

                 Măcinat de întrebări, ai pornit în căutarea răspunsurilor… Ai aflat chiar, că răspunsul e la tine, că l-ai știut mereu, dar neîndemânatic, ai ales o altă variantă, generată de mintea ta, căreia i-ai dat crezare, că… doar ea e cea care te diferențiază!

                 Se naște însă, o nouă întrebare… Dacă totul este așa de simplu sau cel puțin, așa ar trebui să fie, de ce tu, ființă, ești înzestrată cu ± 2 kg de creier, pe care îl folosești pentru a da naștere gândurilor care să-l extermine pe singurul care-ți ajunge în mod intuitiv?

              Probabil, acesta este marele secret al evoluției spirituale. Aflarea răspunsului, echivalează cu învățarea lecției! Dacă așa stau lucrurile, partea aceea a lui „Gigi Contra”, va rămâne mereu în seama lui, în scop „terapeutic”.

                Așadar, rod al creației Divine, care te numești generic OM, mulțumește și zâmbește, chiar dacă nu știi pentru ce, cu exactitate! Sunt uneltele tale de lucru, cele mai de preț!

                 Și… nu-i nici o mirare că ești!

                Ștefania Roman


Scrie un comentariu

Îți doresc, să știi ce să-ți dorești!

         Acum, când magia sărbătorilor se risipește ușor, fiecare dintre noi face „bilanțul” – bucurii, tristeți, dezamăgiri, agonie sau extaz. Dorințele tuturor plutesc în Univers și așteaptă să-și găsească matricea, decizia de „admis” sau „respins”. Mulți dintre noi nu vom ști să valorificăm răspunsul. Așteptarea ne va crea anxietate, iar dorințele neîmplinite se vor materializa în dezamăgiri profunde. Uităm că Universul alege pentru noi varianta benefică evoluției noastre. Când opunem rezistență și ne încăpățânăm să credem că varianta noastră era mai bună, atunci atragem suferința și nefericirea.

         Convingerea că nimic nu este întâmplător, ar trebui să ne guverneze existența. În loc să ne lamentăm, ar trebui să căutăm esența fiecărei situații și înțelegerea celor neînțelese ,să fie preocuparea noastră permanentă. Numai așa se poate vorbi despre evoluție spirituală. Desigur, nu este comod, dar fără efort, existența este fadă. Comoditatea înseamnă ignoranță. Căutând, vei găsi răspunsuri și trebuie să fii pregătit pentru alte căutări, deoarece fiecare răspuns va genera o multitudine de alte întrebări. Trebuie doar să îți dorești!

          Mulți dintre noi au fost și sunt în situația în care, nu știu ce să-și dorească. Oamenii știu ce să ceară, după ce găsesc un răspuns din punct de vedere spiritual sau ca urmare a nevoii de satisfacere a nevoilor de bază, materiale. Când nu faci parte din nici una dintre aceste categorii, înseamnă că ești pe anevoiosul drum și că ești martorul aprigelor „bătălii” dintre rațional și instinctiv. Un pas înainte, unul înapoi, o eschivă, mici tertipuri.. toate fac parte din agenda cutezătorului.

           Și cum vremea urărilor nu a trecut, doriți-le celor dragi chintesența în materie de urări – să știe ce să-și dorească!

            Ștefania Roman

          P.S.: Nici eu nu știam ce să-mi doresc și asta mă durea până la nivel fizic! Odată, într-una dintre călătoriile mele, preocupată fiind de găsirea unor răspunsuri și făurirea unei dorințe, am încercat să iau un bănuț aruncat într-o fântână, în speranța că, „furând” dorința altcuiva, destinul se va schimba și voi găsi calea. Încercarea nu s-a materializat, din motive obiective, însă mă amuză și acum.